ÎN MEMORIA CELOR PLECAȚI DINTRE NOI

A dispărut o Stea a cântecului bănăţean, Regele Doinei autentice bănăţene, Nana Achim Nica

25 nov 2012 Achim Nica ultimul drum...







Achim Nica a fost unul dintre cei mai cunoscuţi solişti de muzică populară bănăţeană. S-a născut în 20 ianuarie 1930, în comuna Obreja, într-o casă de plugari. Încă pe când avea numai şapte anişori, tatăl său Ilie, descoperindu-i talentul, îl lua cu el la toate petrecerile, rugându-l să cânte câte ceva pentru cei prezenţi. A cântat la serbările şcolare, fapt pentru care învăţătoarea îl răsplătea cu nota cea mai mare, la clăci, la şezătorile care se organizau în sat. A trecut vremea, Achim a crescut, şi la 10-12 ani cânta destul de binişor. A fost descoperit de marele dirijor şi director Nicolae Perescu, pe când avea 28 de ani, după un spectacol susţinut de orchestra „Lazăr Cernescu”, însoţită, în momentul acela, de marea cântăreaţă Maria Tănase. A fost invitat la Caransebeş şi au urmat primele înregistrări pentru Radio Bucureşti, cu melodiile „La Obreja-ntr-o grădină” şi „Patru boi leagănă caru”. În anul 1965 este angajat la Ansamblul profesionist din Caransebeş, avându-i colegi pe Ana Pacatiuş, Felician Fărcaşu, Florentin Iosif, Valeria Colojoară, Sonia Vlaicovici, Maria Tudor, Dumitru Chepeţan şi pe mai tinerii Mariana Drăghicescu, Nicoleta Voica, Iosif Ciocloda, Ileana Maciovan, Valeria Arnăutu, Iovi Dionisie şi alţii. A cântat la „Doina Banatului” până în 1975, după care s-a transferat la Ansamblul de amatori „Iedera”, din Oţelu Roşu, unde mai fusese şi înainte de a fi profesionist.

După cum îmi mărturisea Nana Achim, sub bagheta lui Lae Perescu a crescut calitativ de la spectacol la spectacol, ajungând de la un timid pe scenă, la mişcarea scenică a unui adevărat artist. A cântat şi sub bagheta lui Laci Perescu şi a altor dirijori. Mai spunea Nana Achim că nu poate uita profesionalismul doamnei Lucia Boleanţu, cea care a ajutat mulţi interpreţi să se afirme şi să se facă cunoscuţi prin intermediul Radioului. Nana Achim este foarte bogat în ceea ce priveşte discografia şi înregistrările realizate la Radio Bucureşti, Timişoara, Electrecord şi TVR. Odată cu lansarea volumului editat de regretatul jurnalist de presă scrisă şi radio, Nicolae Pârvu, intitulat „Achim Nica, Doinitorul Banatului”, Nana Achim a fost sărbătorit şi cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate artistică, moment onorat prin participarea a numeroase personalităţi artistice, specialişti în folclor, istorici şi colegi de breaslă din toată ţara. Aş da două nume foarte dragi lui Nana Achim – pe doamna Elise Stan, redactor-şef la TVR, şi regretatul Drăgan Muntean. A mai fost răsplătit prin numeroase diplome acordate de instituţii de specialitate şi de Stat. Dar Premiul ETHNOS pe anul 1988, decernat pentru contribuţia sa la valorificarea folclorului tradiţional, a fost răsplăta cea mai mare şi, cum spunea şi doamna Daniela Mihai, muzicolog, semnul că Achim Nica nu a devenit şi nu rămâne o valoare primordială doar pentru că a respectat, a îndeplinit şi şi-a asumat toate acestea şi altele asemenea, asimilându-le ca nimeni altul, dar, în marea lui modestie, Achim Nica a avut dintru început conştiinţa liniştită şi esenţială a valorii căreia îi este hărăzit şi care-i este prilejuită şi oferită de destinul lui creator de excepţie. Astfel că modelul, autenticitatea, talentul, valoarea, destinul creator – toate acestea îi preexistă lui Nana Achim, care le-a întruchipat, le-a personificat şi le-a potenţiat ca nimeni altul până în prezent. Ziua de 20 ianuarie 2013, pe care am fi sărbătorit-o într-un cadru mai restrâns la Nana Achim acasă, lipseşte pentru familia lui dragă, pentru vecini, neamuri, pentru oficialităţile de la Primărie, în frunte cu domnul primar Petru Pop, pentru subsemnatul şi pentru Traian Barbu – prieteni de cântec, pentru Ion Stepanescu sau Doru Bălăşoiu şi Titi Alexin, eu şi ultimii doi fiind foarte apropiaţi de Nana Achim. Am mai spus-o şi cu alte ocazii că, deşi eram de vârste diferite, am devenit buni prieteni. Pentru mine, el a fost şi va rămâne un model, el este „unicat” ca doinitor bănăţean, numele lui confundându-se cu cântecul de aici, timp de câteva decenii Nana Achim alinând sufletele iubitorilor de cântec adevărat, necontaminat cu elemente străine muzicii noastre populare din această zonă.

Ştefan ISAC,sursa:7-zile.com



Maestrul - artistul de renume național și regele neîncoronat al doinei bănățene, Achim Nica din Obreja, nu mai este. Despre marele artist, de astăzi, se poate vorbi doar la trecut.

Sute de oameni, familia, rude, prieteni, cunoscuţi sau doar simpli iubitori ai cântecului popular, au căutat să îl conducă pe ultimul drum şi să îşi ia rămas bun de la uica Achim.
Cortegiul cu trupul neînsufleţit a pornit de la căminul cultural şi aşa cum cere tradiţia, la fiecare cruce de drum, preoţii au citit din cartea sfântă.
Trupul artistului a fost băgat în biserica satului unde a cântat atâţia zeci de ani în cor iar după slujba religioasă, nea Achim a fost aşezat lână cea care i-a fost soţie şi tovarăş zeci de ani: Călina lui dragă.

Astazi 21 mai ar fi fost ziua de nastere a matusii mele Emy,sora tatalui meu, care ar fi implinit 78 de ani,dar din pacate ne-a parasit acum 17 ani, Dumnezeu s-o odihneasca in pace

A murit maestrul muzicii populare bănăţene Florentin Iosif

La nici un an după ce ,,Uica Achim” de la Obreja a plecat la ceruri, un
alt rapsod și cântec al plaiurilor bănățene, a plecat să se odihnească
puțin. Lumina reflectoarelor s-a stins și scena muzicii populare
bănățene și românești, a tras cortina neagră peste viața celui care a
fost Florentin Iosif. Cântecul popular din Banat este în doliu. O mare
voce a murit. Ne pier valorile, ne pier amintirile , pier doinitorii și
cei ce ne-au învățat și de la care am auzit pentru prima dată la radio
muzica adevărată, filonul curat și nepătat al adevăratelor valori, a
vieții de la sat.


Considerat una dintre cele mai frumoase voci ale folclorului
banatean, Florentin Iosif s-a stins din viata, la 77 de ani. Colegii lui
spun ca nu-i vor uita niciodata talentul artistic si cantecele maiastre.

Florentin Iosif s-a nascut 5 martie 1936, la Toager, comuna Giera,
judeţul Timiş. Si-a inceput cariera de cantaret inca din copilarie. A
cantat alaturi de cei trei frati ai sai pe scena caminului cultural din
localitatea natala. A evoluat apoi la renumitul Ansamblu al
Ministerului de Interne ,,Ciocarlia”, din Bucuresti. A avut ocazia sa se
intalneasca cu renumitele personalitati ale muzicii populare ale
vremii, precum Maria Tanase, Lucretia Ciobanu, Ioana Radu sau Mia Braia.

Intors in Banat, a cucerit admiratia spectatorilor si a colegilor cu
timbrul sau deosebit, placerea de a canta si stradania de a pastra vie
flacara folclorului autentic.

Doinele sale, cantece precum Asara pra vremea cinii, Banii banii,
Bata-l norocul da somn , Cand ii sarbatoare si joc în Banat, Cat ii
lumea, dar si romantele interpretate cu o rara sensibilitate il vor
pastra mereu viu in amintirea admiratorilor si a colegilor sai.




Florentin Iosif a plecat dintre cei vi la vârsta de 77 de ani. Un alt
artist nepereche, Tiberiu Ceia, a declarat pentru un post de televiziune
că ,,Florentin Iosif era o voce specială pentru Banat și cu toate că
ar fi putut să rămână la București, la un ansamblu de renume național,
dragostea pentru Banat, l-a adus acasă, aici în Banatul lui drag pe care
l-a cântat și slăvit o viață întreagă”.

Cel mai legat a fost de Banatul Montan fiindcă Florentin Iosif a fost
membru al Ansamblului Profesionist ,,Doina Caransebeșului” din
Caransebeş. De-a lungul timpului, a apărut pe scenă în spectacole
alături de nume grele ale folclorului românesc cum ar fi: Lucreția
Ciobanu care mai trăiește încă la Sibiu și de regretatele și trecute în
istorie Maria Tănase, Ioana Radu, Aurelia Fătu Răduțu, Mia Braia, Ion
Luican și mulți, mulți alții.

Florentin Iosif s-a născut în anul 1936, într-o localitate la graniţa cu
Serbia, iar în ultima vreme era bolnav, nu prea mai ieşea din casă.



Înmormântarea
va avea loc azi,duminică, 2 iunie 2013 în satul natal al artistului, la Glimboca
in judetul Caraş-Severin.



Condoleante familiei indoliate si D-zeu sa-l odihneasca!!

Rugaciune pentru cei adormiti

Pomeneste, Doamne, pe cei ce intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri si pe toti cei care intru dreapta credinta s-au savarsit, si iarta-le lor toate gresalele pe care cu cuvantul sau cu lucrul sau cu gandul le-au savarsit si-i asaza pe ei, Doamne, in locuri luminoase, in locuri cu verdeata, in locuri de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea si unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti sfintii Tai cei din veac. Daruieste-le lor si noua imparatia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfarsite si fericite. Ca Tu esti invierea si odihna adormitilor robilor Tai (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.

De ziua drapelului, România plânge



Astăzi, tricolorul va fi arborat în bernă. Zi de doliu naţional în memoria victimelor tragediei rutiere din Muntenegru.

Mark a scris:

La noi în Banat la 1 Noiembrie se sărbătorește Ziua Morților. Se merge la cimitir cu flori și lumânări iar mormintele devin o mare de lumina.


 
În această zi sfântă fiecare ne gândim la cei dragi  care nu mai sunt printre noi, retrăim zilele în care eram toți împreună, realizăm că suntem din ce în ce mai singuri în durerea noastră, medităm la căpătâiul celor dragi, ne încărcăm spiritual. O zi tristă, o zi care te bulversează și te face să te întrebi ce suntem noi pe acest pământ?!


 
Da, ziua de 1 Noiembrie este o zi tristă, o zi în care ne dăm seama că puteam face mai mult pentru cei dragi, atunci când erau în viață. Acum nu ne rămâne decât să le aducem un omagiu mergând la cimitir, să depunem o floare la mormântul lor, să aprindem o lumânare. Dacă nu vă e la îndemână, mergeți la o biserică, aprindeți o lumânare, spuneți o rugăciune și meditați. Sufletul celor dragi este acolo unde suntem și noi.


 
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți cei dragi care au plecat dintre noi.