VINARIȚA

Numită şi tămâioasă sau vinarie, vinariţa (Asperula odorata), o plantă care răspândeşte o aromă cu totul şi cu totul specială, este  cunoscută din vechime ca tonic pentru ficat şi pentru inimă.

De atunci şi până-n  zilele noastre, vinariţa este recomandată de  terapeuţi şi ca o alternativă pentru fumători.  Planta uscată  se pune în pipe ,  fiind folosită în mod deosebit de bolnavii cu afecţiuni ale căilor respiratorii.



Vinarita este o erbacee de mici dimensiuni (circa 30 cm inaltime), perena, apartinand de familia rubiaceelor. Tulpina este dreapta, usor muchiata. Frunzele au forma oval-lanceolata si sunt grupate pe tulpina, din loc in loc, intre sase si noua bucati. Florile sunt mici, au culoarea alba si cresc in partea superioara a plantei. Apar in lunile mai si iunie.

Mirosul acestei plante este foarte placut. Frunzele, de exemplu, degaja un miros de cumarina (o substanta cristalina cu miros de fan cosit). Placut este si mirosul florilor. Adevarata masura a acestor mirosuri placute iese in evidenta atunci cand planta este uscata. Datorita acestui fapt, vinarita a fost folosita, multa vreme, in gospodaria traditionala, pentru alungarea insectelor si parfumarea lenjeriei.

Vinarita creste la umbra padurilor, in tufarisuri, pe locul fostelor exploatari forestiere si mai ales acolo unde este sau a fost si fagul. Pentru uz medicinal se foloseste planta in intregul ei, dar mai ales varfurile tinere, cu flori pe ele. Recoltarea se face in luna iunie. Forma principala sub care se prezinta preparatul de vinarita este infuzia. Alte preparate: vin medicinal, hidrolat.

Substante active importante: cumarina, taninuri, glucozide, compusi amari.

Vinariţa conţine substanţe active importante : uleiuri eterice, cumarina ( care dă plantei uscate un miros deosebit), taninuri, vitamina C,  glucozide şi compuşi amari.

Vinariţa este cunoscută ca un somnifer foarte eficient. De aceea, multă vreme, vinaruţa a fost indicată ca un calmant în tratamentul copiilor şi al  bătrânilor.

Datorită proprietăţilor sale tranchilizante, diuretice şi sedative, vinariţa este recomandată şi în stări de neurastenie,de melancolie şi de isterie.

Preparatele pe bază de vinariţă au, de asemenea, un rol important în terapiile indicate în restabilirea ritmului cardiac, fiind eficiente şi în dizolvarea şi în sfărâmarea calculilor renali, în icter, precum şi în hidropizie, litiază urinară, scarlatină şi rujeolă.

Vinariţa se recomandă şi în indigestii, deoarece s-a dovedit un foarte bun agent de curăţire şi de revigorare a sistemului gastro intestinal.. Datorită aromelor plăcute, vinariţa este folosită şi în industria vinurilor şi a lichiorurilor.

Cum se prepară, cum se administrează

Macerat la rece .
Într-o cană cu 250 ml de apă rece  se pun două linguriţe de plantă  şi se lasă la macerat  timp de 12 ore, de dimineaţa până seara, când se strecoară  şi se bea înainte de culcare.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă la o cană cu apă clocotită;  se lasă la infuzat un minut, se strecoară şi se bea o cană, zilnic, repartizată în 2 doze. Nu se consumă mai mult de două  căni pe zi, deoarece  cumarina din compoziţia plantei poate provoca dureri de cap.
sursa:click.ro