Acasa
Îmi dau seama că zilele trec. Eu mă bucur sau plâng, urăsc sau iubesc, mă lupt cu lumea sau cu mine însumi și zilele trec, și viața trece. Sunt cam pe la mijlocul drumului. Privesc în urmă, văd spinii prin care am trecut, privesc înainte și încă nu știu ce mă așteaptă. Ce știu cu siguranță e că viața trece și eu nu pot schimba nimic. Pot doar să aleg cum voi parcurge drumul rămas: înjurând sau iubindu-i pe cei întâlniți, cântând în gura mare ca un nebun, bucurându-mă de răsărit sau plângând la fiecare denivelare. Încerc să mă scald în adâncul cerului. Asta îmi dă senzația de libertate și voi profita cât pot de tot ce e frumos. 
Timpul trece,timpul zboară,se prelinge pe lângă noi şi aşa trec anii vieţii.Visez zi şi noapte dar te poţi trezi că într-o bună zi bucuriile vieţii se pierd pentru că se stă meditând şi tot ce e frumos trece pe lângă mine,pe lângă tine şi uite aşa anii trec,timpul zboară.Ar trebui să coborâm din aceea lume sau să întoarcem ochii spre viaţă chiar daca valurile vieţii ne lovesc din plin când şi când.Dar poţi privi spre ceilalţi,să vezi prin ei că poţi avea zile mai senine şi poţi trece mai uşor peste pragurile vieţii alături de cei dragi ce îţi dau putere.Şi te priveşti pe tine însuţi,închizi ochii şi priveşti dincolo de oglinda în care te admiri,să pătrunzi în interiorul tău,să dai culoare vieţii.
Amintiri de demult, amintiri mai recente, planuri de viitor, planuri care trebuie puse in aplicare acum.Toate ma asalteaza ca niste flash-uri suparatoare Dar cine sa puna toate aceste planuri in aplicare 
