POEZII RECENT ADĂUGATE

Te rog, Doamne, da-mi si mie
Mama, tata sa ma creasca,
Sa-am si eu copilarie
Si parinti sa ma iubeasca.

Nu-nteleg ce s-a-ntamplat,
Cine-n lume m-a adus,
Sa cresc in orfelinat,
Mama, tata und’ s-au dus?

Cheama-i Doamne si le spune
Ca-i astept si ca mi-e dor,
La culcare cand ma pune
Mie n-are cine-mi spune:
Noapte buna, somn usor!
Sursa:imparte.ro

Mi-e dor de tine,mamă,de părul tău bălai
Cum ai putut,tu,oare,uitării să mă dai?
Eu sunt aici ,departe de vise și culori
și mă gîndesc în noapte la tine uneori.
De ce m-ai lăsat ,mamă,căci parcă sunt cuminte?
Eu nu îți cer nimic,doar cîteva cuvinte.
Te rog,mamico dragă,hai,vino și mă ia
Deacum eu sunt mare te pot și ajuta…
cînd noaptea se coboară,de plîng sau sunt bolnav,
privirea ta-mi apare,dar chipul tău e vag.
Aș vrea ca să te văd din depărtări măcar
Căci ochii tăi, mămico,sunt cel frumos dar.
Am învățat a scrie și-a spune poezii
și rău îmi pare,mamă,că nu vrei să le știi.
Aș vrea și eu acasă,să am și eu bunei
Aș renunța la toate doar pentru ochii tăi.
Mi-a spus mie-o colegă că ești frumoasă și
c-ai bani, mașină,casă și ai și alți copii
să știi,dragă mămică,nimic eu nu doresc
doar să te strîng în brațe să-ți spun că te iubesc”te iubesc..”
Sursa:zazzuka.blogspot.ro

Sursa:bmcphotoart.com

Marin Sorescu-Dor de tata

Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Dar anii trec şi deodată …
Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ
Dar şi aşa tot sună bine
TATA îmi este dor de tine!

Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!

Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE, ce-i mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie.

Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sâ-mi zici ca în copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine !

Cocârjată în scris e litera mea ,
De sufletul trist ,ce pe tata-l vroia ,
Azi ,mai batrân si cu fire albite ,
De anii trecuți și de viață primite .

Cocârjată în scris e litera mea ,
Pe tata îl plange ,pe el și-l dorea ,
Prin fum de țigară la masă să-l vadă ,
Cu blidul în față ,dar încă în viață .

Cocârjată în scris e litera mea ,
Se roagă de El ,ca să il mai dea,
Să-i spună acum ,ce n-a spus la timp,
Să-l lase s-o certe, cu vorbe de alint.

Cocârjată în scris e litera mea ,
Cand stie ca dorul.... o va seca ,
Când lumina din tort o pune acum ,
Pe un pled de țărână ce cade ca scrum.

Cocârjată pe cruce e litera lui ,
De vânt și de vreme de tot ce pierdui,
De ploaia ce o scurge , o doare și-nmoaie ,
De lacrima mea ce cade greoaie .
sursa:facebook.com/danaonet

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!
Sursa:poezie de Iurie Osoianu din blog Osoianu

Dor de mamă

Și meșterul mă lasă să mângâi azi ,o piatră ,
E rece ...că o simt , dar lacrima o iartă,
Că stă cu tine-acum și te imbratisează ,
Și eu ,la randul meu accept că te veghează .

O bate vantul veșnic și ploi o cocoșează ,
Și sori o ard în arșiți , și fulgere o brăzdează ,
Ea ,stă cu tine acolo de zici, că-i fiica ta ,
Așa ,cum mamă dragă , stăteam și noi cândva .

Și tot venind la tine , mă împrietenesc cu ea ,
O mângâi ,căci prin piatră , te simt măicuța mea ,
Și îi spun ei ,ce ție ....atuncea nu ți -am spus ,
Doar ...ce gândeam naivă : e un părinte în plus!
sursa:facebook.com/danaonet

Mama este

Mama este raiul ce ades suspină,
Lacrima-i curată e prosop de vină,
Mama este cerul cu steluţe dalbe,
Înger de lumină gândurilor toate.

Mama este chipul zorilor albaştri,
Ce la cap veghează visul printre aştri,
Mama e culoarea cerului senin,
Miere-n supărare - veacuri de pelin.

Mama este viaţa fremătând în palme,
Dorul şi iubirea-n lumile de cazne,
Mama este setea ce tăcut se-adapă,
Liniştii de prunc - nesfârşită apă.

Mama este soare, chipul de lumină
Ce ne intră-n suflet şi nu are vină,
Mama este câmpul plin de verde iarbă,
Mama este neaua serilor de iarnă.

Mama este vatra focului ce arde,
Basmul ce se-aşterne la copil în palme,
Mama e pământul care coace roade,
Toamna ce bogată, poame în cascade.

Mama-i mac în floare ce îmbie câmpul,
Dulcea lui privire ce-o sărută vântul,
Mama e lumina sufletului veghe,
Mama e credinţa - graiul nepereche.
Sursa:poezie de Gheorghe A. Stroia